Andi Rădiu

De pe Facebook adunate…cu o garoafă şi un mărţişor poţi beneficia de reclama “părintelui paroh şi a consilierilor “…voi încerca şi eu chestia asta cu ouă de Paşte, la preotul Tobă din Ancona…ies oricum mai ieftin decât cu plata publicităţii prin ziare sau reviste…dar în cazul ăsta eu aş fi “empresarul”.

Mulţumesc celui care mi-a trimis fotografia!

Săru’mâna părinte!!!! (de la o parohie ortodoxă din Spania)

1 Marzo 2010 “la giornata senza immigrati” a trecut fără prea multe ecouri…câteva articole în presă, la Tv, puţin mai multă agitaţie pe facebook. Ştim prea bine că românii nu au prea participat, câteva zeci în toată Italia, ba mai mult au făcut şi câteva figuri urâte, ca cea descrisă aici. Era de aşteptat, de altfel, să nu fim protagonişti. Cu câteva zile în urmă părerile erau deja împărţite între români: merită sau nu să participăm în număr mare, suntem sau nu imigranţi, sunt sau nu motive întemeiate să ieşim cât mai mulţi în stradă. La toate, răspunsul logic era cel afirmativ, după părerea mea. Sunt o grămadă de diferenţieri făcute de societatea italiană fată de străini…motive absolut seriose şi elementare pentru care o asemenea manifestare trebuia să existe…începând cu dreptul la vot şi continuînd cu acel “acces interzis” peste un anumit procent al copiilor în şcoli, pedepse diferenţiate, studii nerecunoscute şi multe, multe altele…

Chestiunea însă la care vreau să mă refer e legată de imaginea pe care unii participanţi au dat-o. După mine, mai mult rău au făcut şi ne-au “coborât” şi mai mult în ochii multor italieni. Au întărit ideea că imigranţii sunt buni doar pentru a lucra ca badante, ciobani, servitori, manovali şi în general la muncile de jos. Un imigrant poate fi însă şi un medic şi un avocat şi un profesor şi un cercetător sau prosper om de afaceri…nu neapărat un sclav modern. La muncile de jos eşti acceptat oriunde în lumea asta, peste tot aceste munci sunt plătite cel mai prost iar ilegalităţile şi discriminările sunt mai frecvente la această categorie, oriunde.

Semnalul trebuia dat în primul rând de cei care au o anumită poziţie în societatea italiană, care au dovedit că sunt modele de integrare…adică “eu am făcut tot ce-mi stă cu putinţă să am aceleaşi drepturi, respect legea, trăiesc legal în Italia, prin cunoştinţele mele profesionale sunt util, nu sunt un parazit şi nu cer mila nimănui.” Să se scoată în evidenţă faptul că nu culoarea pielii trebuie să ne diferenţieze, ci capacităţile fiecăruia. Nu ai nicio calificare, nu ştii nicio meserie, e normal că nu vei lucra funcţionar în bancă…e normal că nu poţi pretinde salarii imense. Dacă eşti necalificat, nu are nicio legătură că eşti imigrant sau nu. Ce se-ntâmplă pe şantiere sau cu badantele din casele italienilor se extinde asupra tuturor celor care prestează astfel de munci, italieni sau imigranţi. Problema e generală din acest punct de vedere, nu trebuie restrânsă doar străinilor. Accentul trebuia pus pe diferenţele clare legate de drepturi, aşa cum am enumerat câteva la începutul postării.

Unii însă au pozat în servitori, ciobani, hamali sau călcătorese ducând întregul grup al străinilor din Italia către cea mai de jos clasă. De ce nu şi-au atârnat diplomele de învăţământ superior, denunţând faptul că nu li se dă dreptul să le fie recunoscute studiile?…sau de ce nu s-au îmbrăcat decent şi au trebuit să-şi agaţe fulare în cap, să se îmbrace cu pantaloni nespălaţi de zile întregi, cu “adidaşi” albi (culoarea originală)?…sau să aducă capre şi găini iar unii să-şi scoată de la naftalină livreaua de majordom. Uitându-te în lumea largă, şi negrii şi asiaticii şi indienii lucrează în mari companii, îmbrăcaţi impecabil şi mulţi dintre ei sunt multi milionari…de ce? Pentru că au fost capabili, au studii, duc o viaţă cumpătată şi nu acceptă compromisuri….deci până la urmă e o falsă problemă chestiunea rasială. Citeam despre o imigrantă din Bologna, de origine congoleză, medic de profesie, care a pus problema exact în acest mod: servitor vrei să fii…servitor vei fi. Drepturile însă trebuiesc respectate iar rasismul are cu totul alt înţeles. În toată comunitatea “stranierilor” lipsesc liderii, care să reprezinte inteligent şi eficient …asta-i problema.

E o asemănare izbitoare cu ce se-ntâmplă în comunitatea românească: lipsesc liderii de calitate. Avem şapte consilieri locali, asta fiind un semnal pozitiv, de emancipare, dar nu-i de-ajuns atâta…fotografia de mai jos, spune totul…asta e imaginea care au creat-o despre noi toţi…inclusiv despre comunitatea românească…servitor vrei să fii, servitor vei fi!