Protestele din România nu au ”inflamat” aproape deloc comunitățile de români din străinătate. Doar ceva comentarii mai acide ale trompetelor de pe facebook, iar ceilalți au trimis câteva petiții, încurajări sau ironii, dar totul în mediul virtual din spatele monitoarelor. Oricum, o voce comună nu există…asta e foarte clar. Nu doar printre internauții din Italia, ci în general printre românii din străinătate. E inutil să mai comentez faptul că nu există lideri…
Din partea reprezentanților partidelor politice din Diaspora nu a existat o reacție foarte clară, cu mici excepții de la PSD. De fapt, de la cine să te aștepți să reacționeze??? PDL era în mijlocul luptelor intestine și a dezvăluirilor incomode iar PNL și PC nu există decât pe facebook. PSD a pornit un iureș de declarații, comunicate și câteva fotografii de la adunările a maxim 15 persoane (bine îmbrăcate…nu ca cei din București), în fața unor consulate.
Automat îți pui întrebarea dacă există motive pentru ca noi, cei din afara țării, să ieșim în stradă. Începi prin a spune că trebuie să fim solidari cu cei din țară, cu lipsurile și suferințele lor… ale celor însă, care se uită la noi ca la niște parveniți, căpșunari, ștergători de cururi de babe, țărani din Spania sau Italia, etc. …să fim solidari cu cei care ne ironizează de fiecare dată când venim în concediu în România, cu cei care se uită cu dispreț la noi când schimbăm câte o bancnotă la casa de schimb valutar, cu polițiștii care ne dau amenzi în fiecare județ și vameșii care ne taxează de fiecare dată cu câte o bancnotă, cu mare parte din presa scrisă și TV care abia dacă mai dă câte o știre despre noi, dar în procent majoritar despre infracțiuni…adică să fim solidari cu pensionarii care le cataloghează ”sigur curve” pe româncele plecate la muncă.
Să fim solidari cu partidele din opoziție care ar fi trebuit să ia o poziție fermă când românii de afară erau făcuți varză în presa din străinătate…care ar fi trebuit să se opună majorării taxelor consulare….care ar fi trebuit să propună legi pentru rezolvarea multelor probleme ale diasporenilor…care ar fi trebuit să încurajeze simpatizanții din străinătate, nu să-i prostească cu promisiuni gratuite…care ar fi trebuit să facă un milion de lucruri pentru a dovedi că le pasă de Diaspora. Ponta a semnat la Roma un acord, pe care eu l-am considerat istoric, dar care s-a pierdut datorită faptului că l-a pus în mâinile cui nu trebuia, Antonescu nici măcar nu știe bine cum arată un român din Italia dar propune vot fiscal iar Daniel Constantin nu are nici măcar un grup de susținători în Italia…
Toți cei de aici, din Italia, știm că ceea ce am realizat, a fost făcut prin forțele proprii, fără ajutorul politicianului de acasă…că atunci când a organizat vreo manifestare ”pentru menținerea tradițiilor și obiceiurilor” a făcut-o din timpul și pe nervii personali, cu bani din buzunarul personal…că cei 7 consilieri comunali din Italia nu au avut sprijinul, nici măcar logistic al vreunui partid românesc, că presa românească serioasă dă informație de calitate datorită împrejurărilor create de străini, nu de fonduri românești.
Românii din Italia nu au protestat foarte mult de-a lungul timpului…dar atunci când au făcut-o, pentru motive reale, nu au fost băgați în seamă. PIR a protestat în fața consulatelor românești din Italia, împotriva majorării taxelor…bineînțeles că nu i-a băgat nimeni în seamă…poate și din cauza numărului mic de protestatari, poate din cauza credibilității liderilor, oricum, a fost o cauză corectă. Apoi au fost nenumăratele apeluri ale ARI, pentru chestiuni concrete, cu propuneri, soluții, etc. La fel, rezultatele din partea guvernelor care s-au succedat a fost aproape zero…iar ultimul protest, din vara anului trecut, organizat de Ștefan Stănășel, la Bologna, exact pentru chestiunile de acum. Dacă Stănășel reușea să adune câteva sute de oameni atunci, cerea lucruri concrete și ar fi avut parteneri corecți, acum ar fi fost declarat erou…dar, n-a fost sa fie.
Cu toate acestea, duminică, 22 ianuarie, începând cu ora 12.00, românii din Roma şi din împrejurimi sunt chemaţi să picheteze sediul Ambasadei României la Roma, din via Via Nicolo Tartaglia, 36 (cartierul Parioli), în semn de solidaritate cu manifestanţii care au ieşit în stradă în oraşele României…părerea mea e că acesta e un moment care poate demonstra că în Italia, există români.


Automat îți pui întrebarea dacă există motive pentru ca noi, cei din afara țării, să ieșim în stradă. Începi prin a spune că trebuie să fim solidari cu cei din țară, cu lipsurile și suferințele lor… ale celor însă, care se uită la noi ca la niște parveniți, căpșunari, ștergători de cururi de babe, țărani din Spania sau Italia, etc. …să fim solidari cu cei care ne ironizează de fiecare dată când venim în concediu în România, cu cei care se uită cu dispreț la noi când schimbăm câte o bancnotă la casa de schimb valutar, cu polițiștii care ne dau amenzi în fiecare județ și vameșii care ne taxează de fiecare dată cu câte o bancnotă, cu mare parte din presa scrisă și TV care abia dacă mai dă câte o știre despre noi, dar în procent majoritar despre infracțiuni…adică să fim solidari cu pensionarii care le cataloghează ”sigur curve” pe româncele plecate la muncă.
Aceste declarații întăresc faptul că în Diaspora cărțile nu au fost făcute, ba, mai bine spus, jucătorii nu s-au pus nici măcar la masa de joc. E puțin îngrijorător deoarece majoritatea celor care urmăresc și așteaptă alegerile din România aștepta ca la început de an să fie expus măcar un plan referitor la Diaspora. Nu se știe încă numărul definitiv de parlamentari, nu se știu nici măcar potențialii candidați, ce să mai vorbim despre proiecte sau propuneri de lege. Un singur lucru e cert: toate partidele parlamentare, românești, au înființat departamentul ”Diaspora”, au lansat chemarea de înscriere sau înrolare fără însă să anunțe altceva.
Blocul de garsoniere
Stiri Diaspora
20. ianuarie 2012
4 Comments